Pe colţul geamului dansează vântul. L-am privit şi am lăsat o lacrimă să îl însoţească. Noaptea, nepăsător de neagră şi-a aruncat mantaua peste mâinile mele cu care am vrut să te prind.
Priveam mereu spre alte lumi şi căutam un nimic în eternitate. Toate le căutam şi nu ştiu pentru ce. Cu ce m-ar fi ajutat? Pot să aduc o completare unui cântec ce plânge în urechile oamenilor ce se petrec prin faţa ochilor. Toate vor pieri într-un târziu pe aripile unui fluture ce departe le va duce amintirea şi un cuvânt.
Eu voi rămâne în acelaşi loc ca acum pentru simplul fapt că am avut curajul să mă interesez de eternitate. Am atins-o cu un deget de plumb şi acum mă ţine în mine prizonier.
M-aş arunca în abis, dar nu mă pot mişca. De la geamul meu nu văd decât cum dansează vântul printre ramurile de ceară. Îmi place să-l ascult, dar numai atât.
кукла
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu