Somnoroşi, fulgi tăcuţi şi grei
Mângâie asfaltul cald
Pe care am călcat.
Din spatele gratiilor de sticlă
Ochii mei uimiţi
Desluşesc povestea nopţii.
De pe cerul roşu
S-a dezlipit luna
Şi a căzut în balta îngheţată.
Liniştea cântă printre crengi
Primul roman de dragoste
Al frigului.
Timpul s-a lăsat curtat
De gerul alb
Uitând să mai măsoare vieţile.
Din depărtări…
Totul pare atât de frumos…!
Doar gândul hoinăreşte.
кукла
sâmbătă, 12 aprilie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu